Cultul văzătorului

După o experienţă de moarte clinică, în urma unei operaţii, unei persoane ce nu avusese nici o tangenţă cu lumea spirituală sau religioasă înainte, i se deschide dintr-o dată percepţia unei realităţi extinse. 

Într-o emisiune TV ea vorbeşte despre experienţa ei şi despre schimbările ce au avut loc pe parcurs în viaţa ei. Transcripţia de mai jos este de la minutele 45-49:

  

http://inregistrari.b1.ro/view-08_Aug-2015-360_de_grade___edi%C8%9Bie_special%C4%83-87.html

Valurile de energie de la fiecare persoană, nu doar că le pot simţi, dar le pot vedea, chiar dacă persoanele au ieşit din sală sau din clădire, asta mi se întâmplă în mod curent. Pot să văd valurile de energie negativă ale oamenilor care au fost acolo, inclusiv care au fost mai de mult acolo, pot să le individualizez şi să le descriu. Inclusiv evenimentele care au avut loc când s-au conturat acele valuri de energie care au rămas impregnate în camerele, clădirile respective. Deosebit de interesant, n-am avut timp să mă ocup, să-mi deschid această nouă cale.

Moderatoarea: Aş vrea să ne vorbeşti puţin şi despre faptul că tot în urma acestui eveniment neplăcut, ţi s-au activat şi anumite capacităţi extra-senzoriale în sensul că simţi anumite lucruri care urmează să se întâmple...

Aceasta se desfăşoară pe două planuri. În primul rând pot să simt atât la mine cât şi la alte persoane, în special la cei dragi mie, dar probabil că pot să extind acest „dar” prin diverse studii... Sunt şcoli în India pentru aşa ceva şi am început să mă interesez, pentru că percep acest lucru ca un dar, mi-a fost dat acest dar, şi trebuie să fac bine cu acest dar. Pot să simt ce s-a întâmplat în trecut (în viaţa aceasta mă refer), în prezent, sau în viitorul imediat apropiat şi chiar mai îndepărtat, prin atingerea persoanei şi prin pulsul persoanei, foarte interesant... Sau numai prin ţinerea mâinii între palmele mele, un lucru care nu este studiat nicăieri, nici nu există aşa ceva, să ţii palmele cuiva între palmele tale şi să poţi să vezi până la detaliu, detalii din viaţa persoanei la modul că pot să deschriu piese de mobilier, aşa cum ţi-am povestit atunci de oglinda aceea şi aşa mai departe... La alte persoane descriu mobilierul perfect, ţinuta vestimentară, ce coafură au... care se vor întâmpla în viitor... De asemenea simt în cameră când sunt energii negative sau pozitive, alte prezenţe când sunt alături, alte entităţi, inclusiv culorile lor, negre, albe, că au toate culorile curcubeului.

Iată aşadar, există peste tot în lume persoane cu capacităţi senzoriale mai înalte decât au majoritatea oamenilor. „Darurile” acestea, cum le numesc ei, pot fi înnăscute (ca şi auzul muzical), sau pot fi dobândite pe parcurs, sau spontan, printr-o experienţă deosebită, sau prin exerciţii şi antrenament, după cum şi muşchii se obţin prin antrenament, sau cântatul la un instrument se poate învăţa şi fără talent, prin exersare.

Abilităţile „paranormale” care poate de multe ori ne uimesc, nu sunt însă deloc „supranaturale”, dacă ţinem cont că pe lângă corpul acesta fizic material, avem şi un corp imaterial, energetic. Ştiinţa spune că tot ce putem observa noi în univers (materia) este doar 5%. Apoi există „materie neagră”, cam 27%. Restul, mai mult de două treimi, este „energie neagră”, 68%. Se numeşte „neagră” sau „întunecată” nu din motive religioase, sau că ar fi de natură „ocultă” sau „demonică”, ci pentru că pur şi simplu nu poate fi cunoscută, observată, cercetată.

http://science.nasa.gov/astrophysics/focus-areas/what-is-dark-energy/

Se spune că avem un suflet, spirit, conştiinţă, minte, raţiune, emoţii, imaginaţie... Oricum le-am numi, toate sunt nişte lucruri pe care nu le regăsim atât de uşor în acele 5 procente care constituie materia cunoscută, deşi ele susţin materia. Ştiinţa (materialistă, care cercetează materia) nu poate spune nimic despre ele, şi mă întreb dacă aceste lucruri, sau „lumea spirituală” cum o numim teologic, nu îşi are existenţa în acea „energie neagră”, despre care nu se cunoaşte (încă) prea mult?

Aşadar, noi avem şi un trup energetic, sau de „lumină”, vorbind spiritual. Şi acest trup nu este neapărat altul, undeva „sus în cer” şi care îl vom îmbrăca după moarte... Mă refer la trupul format de mintea, emoţiile sau gândurile noastre, care până la urmă sunt nişte unde energetice care ne înconjoară, ba chiar sunt emise de către noi.

Să o luăm simplu: Şi lumina vizibilă şi căldura sunt tot energie. Un om viu (sau animal) emană căldură, aceasta poate fi simţită, sau măsurată. Căldura nu este nimic altceva decât energie cu o frecvenţă în banda infra-roşu, ce se găseşte imediat sub frecvenţa vizibilă a culorii roşu. Căldura poate fi făcută vizibilă cu ajutorul camerelor în infra-roşu, cu care poţi vedea pe timp de noapte.

Dacă omul a reuşit să construiască aparate de văzut pe timp de noapte, de ce nu ar fi posibil ca să îşi dezvolte şi simţurile naturale pentru a-şi vedea trupul energetic, gândurile, tot ce emană el sau alţii?

Dacă ţinem cont şi de fizica cuantică, aflăm că totul în univers este interconectat (la un nivel cuantic, energetic, desigur). Aşadar, este posibil ca cineva să poată vedea, adică capta energetic şi amănunte sau întâmplări din viaţa cuiva, sau detalii despre starea lui de sănătate, sentimente, etc...

Persoana din această emisiune afirmă că are aceste abilităţi care sunt foarte asemănătoare cu cele pe care probabil că le avea şi William Branham. Nu ştim când le-a dobândit acesta, dacă erau înnăscute sau le-a antrenat pe parcurs. Ce ştim de la el, este că a fost de mai multe ori în experienţe aproape de moarte, ceea ce face posibil ca să fi primit aceste „daruri” într-una din acele trăiri la limită.

Cum spunea femeia din emisiune, acele daruri sunt pentru a ajuta pe alţii. Şi ca şi cu orice lucru, poţi face cu acest dar binele sau răul, să alegi binecuvântarea, sau blestemul... Branham, în prima fază vorbeşte despre un dar de vindecare pe care l-a primit şi porneşte cu acesta să ajute oamenii, în campanii mari de vindecare şi de evanghelizare.

Mai târziu însă, el începe să-şi clădească un statut tot mai înalt şi mai autoritar, explicând că lui i s-au dat două semne, precum lui Moise. Dar dacă mai citim şi Biblia, observăm că lui Moise i-au fost date trei semne. Iar semnele date lui Branhamu nu i-au fost date deloc lui Moise, în schimb au fost date acelei femei din emisiune. Acestea erau: Să simtă starea unei persoane prin atingerea mâinii şi să vizualizeze lucruri şi întâmplări din vieţile oamenilor.

Abilităţile senzoriale nu sunt semnul lui Moise, observaţi cum Branham încet dar sigur îi amăgeşte pe cei ce nu sunt atenţi la Cuvânt? Moise avea alte semne: cu toiagul, cu lepra şi cu apa prefăcută în sânge, dar Branham abuzează textul biblic pentru a se compara cu marele conducător, şi se propulsează astfel într-o poziţie asemănătoare de autoritate absolută!

  

„Semnele” acestea nu făceau parte nici din repertoriul lui Mesia, aşa cum Branham din nou încearcă să ne convingă, pentru face saltul final până la ultimul etaj al piramidei spirituale... Hristosul Noului Testament a venit ca să salveze omenirea prin Cruce, nicidecum să se etaleze ca ghicitor sau prezicător! Şi „semnul” Lui era că „Nu a făcut multe semne şi minuni din pricina necredinţei” şi că „Oamenii au trecut pe lângă El fără să Îl bage în seamă”... În Vechiul Testament nici atât: Aşteptările iudeilor de acum 2000 ani referitor la Mesia erau că acesta trebuie să fie un conducător politic, nu religios, un Împărat (din casa regală a lui David) care îi va elibera de sub jugul roman, nu un Profet sau „Văzător”. Exclamaţia samariteancii prinsă în ofsaid: „Ştiu că va veni Mesia şi că el ne va spune toate lucrurile”, aceasta nu reflectă concepţia iudaică, nici pe cea creştină despre Mesia, ci mai degrabă uimirea ei spontană în faţa unei asemenea revelaţii neaşteptate pe care o putea primi de la oricine, şi de la femeia din emisiune. 

Trezirea ei nu a avut loc când Isus i-a descoperit acele lucruri, ci deja înainte, când El i-a spus că îi va da să bea apă vie şi nu îi va mai fi niciodată sete. Acele cuvinte „ciudate” avuseseră mai mult impact asupra ei, decât nişte informaţii despre statutul marital, pe care oricine le pute obţine simplu, punând nişte întrebări în prealabil...

Dar Branham a abuzat din păcate şi de acest text, pentru a-şi consolida şi mai mult cultul „văzătorului mesianic” şi să ne amăgească. Să ne imaginăm că Branham sau femeia din emisiune ar fi avut acea conversaţie cu samariteanca de la fântână. Ea ar fi avut aceeaşi reacţie de nedumerire: „Oare stau de vorbă cu Mesia?” Evident că cel ce vorbea cu ea, nu ar fi fost Mesia, ci un om normal!

Aşadar, văzătorul Branham ar trebui să fie dat jos de pe piedestalul său construit în mod abuziv pe spatele lui Moise, al lui Ilie, al lui Mesia, al îngerilor. Era mai bine dacă îşi vedea de treaba lui în legătură cu cei bolnavi şi suferinzi! Nu să îşi construiască un cult personal, bazat pe minciună, ignoranţă şi credinţe false, pe lipsă de respect şi desconsideraţie faţă de ceilalţi „concurenţi” religioşi ai timpului, pe misticism nefondat, numerologie ieftină, astrologie sau piramidologie egipteană, pe fotografii şi articole din reviste...

Şi dacă ne repetăm de şapte ori, ca la Ierihon, acest lucru este necesar pentru a zdruncina şi a dărâma din temelie zidurile împietrite ale inimilor branhamiste. Noi arătăm zi de zi nebunia şi toxicitatea care există în această sectă apocaliptică şi fără nici un viitor, din moment ce acela care trebuia să îl „introducă” pe Mesia a putrezit de aproape jumătate de veac...

Branhamiştilor, pe ce se bazează de fapt credinţa voastră fanatică în văzătorul vostru?

Pe o aură de misticism ţesută în jurul naşterii domnului Branham, adică „Lumina supranaturală” pe care din păcate nimeni nu o poate confirma?

Pe povestea cu ghicitoarea care i-a spus o dată de naştere, ce Branham în mod fals şi-a însuşit-o deoarece după unii era chiar data naşterii lui Isus?

Pe planetele care „s-au aliniat” la naşterea lui Branham întocmai ca la naşterea lui Isus? Am analizat aceasta şi nu există nici o aliniere deosebită în acea zi. Şi chiar dacă ar fi aşa, vă bazaţi cumva credinţa pe spusele unei astroloage şi unei vrăjitoare?

Pe povestea cu lumina şi cu glasul de la Râul Ohio în 1933, la care nu au fost botezate mai mult de 14 persoane, din care nimeni nu a remarcat ceva neobişnuit? Dar Branham inventează o poveste pentru a se plasa în postura de Ioan Botezătorul...

Pe povestea cu îngerul care i-a dat cele două daruri? Cine era îngerul anonim? Nu cumva era o parte din imaginaţia lui inconştientă, o voce sau o imagine interioară a unui om care mereu trăia între două lumi?

Pe „semnele” care nu erau ale lui Moise, nici ale lui Mesia, dar pe care le-au avut şi le au oameni simpli în toate timpurile şi în toate locurile?

Pe vindecările care au loc pretutindeni prin atitudinea corectă a credinţei în vindecare pe care o are cineva?

Pe o fotografie unde s-a prins şi lumina unui reflector ce se afla în sala din Houston?

Pe o revistă care prezintă un nor sub care şi în care Branham nu a fost niciodată, pentru că nu a fost prezent fizic în locul unde se afla norul, ci la 400 km distanţă? Şi pe urmaşii lui care până acum predicaseră că Branham a fost acolo, iar acum susţin că nu a fost în mod fizic, ci mai degrabă „în altă dimensiune”?

Pe care din prorociile făcute şi documentate de Branham înainte ca să se împlinească?

Pe „numerologia” sau „numatica” penibilă a unuia care nu ştia nici măcar să facă o adunare simplă?

Pe cineva care îi laudă şi este în cercul Francmasonilor şi al lui Ku-Klux-Klan?

Interesant! Observ tot mai mult că credinţa aceasta nu are nici o temelie solidă, şi cei ce se bazează pe asemenea năluci închipuite sunt mai mult decât aerieni, sunt chiar bolnavi! Sunt mai bolnavi decât au fost catolicii în trecut, unii au ajuns la maximul posibil de idolatrie, spunând că Branham este Cristosul, sau chiar Tatăl din Cer. 

Sunt mult mai bolnavi decât „Epoca Laodiceea” şi decât toate denominaţiile pe care tot ei le dispreţuiesc, deoarece ei, branhamiştii, nu au nici un fundament teologic, ci stau numai pe „Profetul a spus”. În afară de mormoni şi încă câteva secte similare, celelalte biserici măcar au o oarecare tradiţie şi susţinere biblică. 

Acest cult al văzătorului, împreună cu varianta ultra-radicală a cultului „robului credincios”, după ce că nu se bazează pe nimic, mai sfidează şi orice bun simţ, calcă în picioare Biblia, dispreţuieşte orice altă formă de credinţă şi spiritualitate, în schimb are aere de „Super-Rasă” şi crede că în curând va putea nimici prin puterea cuvântului lor pe oricine le stă împotrivă.

Acesta este tabloul jalnic al „Mesajului Orei” şi al Mesagerului „ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol” al Epocii de mult apuse...

ABEL ben ADAM

Branham se autodeclara Cuvantul lui Dumnezeu.

Branham se autodeclara Cuvantul lui Dumnezeu. Da, e adevarat ce ati citit. 

Stiam, si s-a scris pe blog ca Branham, smeritul, s-a declarat Dumnezeu in trup din nou pe pamant, ca s-a declarat Hristosul orei, el Branham, dar acum am mai gasit ceva publicat de John Collins.

Nu este de mirare ca multi il idolatrizeaza pe Branham. 

Acestia cred TOT ce Branham a spus, fara sa scoata din context, fara sa interpreteze fals, cum Ewald Frank le baga vina mereu "la branhamisti". 

Nu ei sunt singurii de vina, ci avem zeci de dovezi, ca si aceasta ca Branham a lansat aceasta doctrina falsa a dumnezeirii lui personale.

Intelegeti de ce Fred Sothman, si branhamistii din India, Africa il numesc pe Branham, DUMNEZEU? 

Deoarece Cuvantul este Dumnezeu iar daca Branham este Cuvantul atunci este Dumnezeu insusi. Simplu.

Vedeti ca Branham nu mai spune ca si inainte ca "un profet are Cuvantul" sau ca "la un profet vine Cuvantul" nu, deloc. El spune ce a vrut mereu sa spuna in ultimii 3-4 ani inainte sa moara blestemat de propria gura. In clipul video de mai jos Branham spune ca atunci cand un om vine cu ASA VORBESTE DOMNUL el si mesajul lui este una.

Vreau sa clarific ceva.

Cand am vorbit cu Nelu Opris din Bucuresti acum 3 zile cred, i-am spus un lucru pe care urmasii lui Branham ar trebui sa il ia odata si odata in serios. A inteles ce i-am zis, a tacut, apoi i-am zis ca daca este asa cum i-am aratat din Cuvant, ar sa ii fie rusine ca inca propaga minciunile lui Branham.

Este vorba despre fraza asta fals aplicata de Branham lui insusi referindu-se la timpul in care Domnul vorbea profetilor in Vechiul Testament: "CUVANTUL VINE LA PROFET" si apoi se refera la el insusi ca la el a venit Cuvantul si acum noi asa zisa "Mireasa" avem Cuvantul lui Dumnezeu descoperit. Nimic mai fals. Iata de ce.

Atunci Domnul vorbea profetului si ii dadea instructiuni clare unde sa mearga, ce sa faca, cui sa spuna mesajul primit de la Dumnezeu, si ii arata vedenii si ii explica ce si cum se va implinii. 

Mesajele catre profet contineau un mesaj clar, am mai vorbit despre asta, ele nu contineau explicatii diferite ale unor invataturi ale levitilor. 

Asa ca Branham dupa ce a plagiat si furat invataturile altora, Epocile, Pecetile, Saptamanile lui Daniel, botezul Fapte 2:38, Cina Domnului, Spalarea picioarelor, chiar si Babilonul, Antihristul, etc. toate, el pretinde cu un tupeu greu de egalat de lumea carismatica religioasa ca el, Branham, este profetul zilei, deoarece a venit la el Cuvantul pentru aceasta ora. 

POFTIIIIIIM? Va dati seama in ce haos ne-a aruncat, mintindu-ne. 

Pentru ca noi iubim Cuvantul si nu vrem sa pierdem participarea la marele eveniment Rapirea la cer, suntem intr-o situatie extrem de grea psihologica deoarece suntem legati de lanturile lui Branham si dependenti de ideile lui. 

Asta este o manipulare de cea mai joasa speta si nerusinare din istoria religioasa. Asta fac profeti falsi cu noi. Ne calca emotiile si sentimentele in picioare profitand din plin de ceea ce noi ne dorim mai mult. Plecarea acasa la Cer si se interpun intre Dumnezeu si noi cu ideile lor ca sa ne manipuleze.

Fratilor ca sa scapati din lanturile aceste secte e nevoie de multa credinta si iubire din partea voastre pentru Cuvantul lui Dumnezeu, Biblia. Ai nevoie de Dumnezeu sa poti vedea si declara ca fiind fals mesajul lui Branham. E si un test poate pentru noi.

Niciodata nu a venit Cuvantul la el, precum a venit la acei profeti. Nici o data. 

VREAU SA IMI ARATATI O SINGURA DATA CAND A VENIT CUVANTUL LA BRANHAM SI I-A DAT DESCOPERIRE CEREASCA. 

FAPTUL CA A INVATAT O ALTA EXPLICATIE DESPRE ANUMITE TEME BIBLICE NU INSEAMNA CA A VENIT CUVANTUL LUI DUMNEZEU LA EL. 

NU FITI NAIVI. CERCETATI ODATA CUVANTUL PENTRU NUMELE LUI DUMNEZEU! 

Am tot mesajul pe CD este si pe internet, va provoc cautati si veti vedea ca nu exista asa ceva. Exista cel mult darul deosebirii, vedenie si vindecare, ca dar pentru slujirea altora, dar PROFET asa cum el spune, la care a venit Cuvantul, nici vorba, niciodata.

Apoi, lui Branham nu-i mai ajunge titlu de profet. Nici titlul de Moise, nici de Ilie, nici de alt erou al Bibliei cu care ii placea la nebunie sa se compare mereu. Nu mai. Gata cu astia. Vrea altceva.

Acum vrea tot. Vrea sa fie ceea ce Lucifer a vrut sa fie: SA FIE DUMNEZEU.

Sau, macar daca ramanea la faza dinainte cand ALTII SPUNEAU CA EL E DUMNEZEU SI EL II OPREA SI LE SPUNEA CA DACA AR ACCEPTA ASA CEVA ATUNCI EL, BRANHAM AR FI UN ANTIHRIST. BINE A ZIS. 

ATUNCI BRANHAM A PROCEDAT CORECT. 

DAR IDEILE ACELEA NEBUNE L-AU ISPITIT DIN NOU SI L-AU CUCERIT DEFINITIV. 

DIN PACATE, A AJUNS CE A SPUS CA VA DEVENII: ANTIHRIST. El a spus-o. A fost lucid inainte si stia de pericolul acesta al slavei desarte.

SI ACUM NU DOAR ACCEPTA IDEILE NEBUNE, CI MULT MAI RAU FACE: LE PROPOVADUIESTE. APOI SI MAI RAU: ANIHILEAZA PE TOTI CARE NU CRED ASA CEVA.

Cata eroare. Cata prostie. Cata inselaciune. Pana la cer si inapoi este numai aroganta, minciuna si nesimtire. 

Liderii de la mesaj au timp scurt sa se pocaiasca de faptul ca insala mii de suflete. 

Salvati-l pe Frank, fratilor daca il iubiti atat de mult. Este gata cu el. 

Voi chiar nu vedeti ca nu spune nimic, nimic de 10 ani decat aceleasi povesti plicticoase false, nebiblice amestecate cu adevar? 

Eu va ajut daca imi cereti ajutorul. 

Eu va iubesc cum nimeni din tara asta nu va iubeste fratilor, de aceea cititi voi aici ce cititi. Asta nu e dovada de ura, ci de iubire. 

Voi aveti o mentalitate comunista rea si veche. Daca cineva va spune ceva contrar, nu sunteti interesat sa aflati daca are dreptate, voi imediat va aprindeti si spuneti ca ala nu respecta "slujba" sau ca e batjocoritor si il etichetati. 

Este o dovada ca nu meritati deocamdata sa conduceti poporul lui Dumnezeu, deoarece oricum nu ii conduceti ci doar le mentineti creierul ocupat cu idei false de la mesajul lui Branham. 

Sunteti subiectivi, extrem de partinitori. Nu ati invatat nimic in 20-30 de ani decat lapte subtiat cu apa.

Intr-o zi veti vedea cu ochii vostrii cine este autentic si cine este fals.

Tot va laudati cu slujba lui Frank si Branham, dar Biblia spune ca nu inceputul va fi rasplatit ci sfarsitul alergarii fiecaruia.

Ascultati ce spune Branham despre el si cum din nou se autoproclama, ceea ce nu a avut si nu a fost niciodata: Cuvantul lui Dumnezeu. 

Domnul Isus Cristos a fost, este, si va fi Cuvantul lui Dumnezeu. NUMELE LUI ESTE CUVANTUL LUI DUMNEZEU! Din Gura Lui iese o sabie cu care nimicește vrajmașul!

Branham a venit prea tarziu cu pretentia falsa. Biblia ne salveaza din nou din inselaciunile profetilor mincinosi si aroganti. 

Frank a venit prea tarziu cu povestile lui. Cuvantul lui Dumnezeu ne salveaza din nou. Simpla Evanghelie ne salveaza iarasi. Din nou si din nou promisiunea lui Dumnezeu de a ne salva se face cunoscuta.

Prin ce ne salveaza El? 

Prin ceea ce mereu a salvat omenirea si oamenii pacatosi, decazuti, rataciti si prinsi in secte false: Prin Evanghelie!

Din nou norul

Explicatiile nebune pe care le dau acum urmasii mesajului despre nor, sunt de-a dreptul prostesti si copilaresti. 

De ce fac ei asta? 

Sunt disperati pentru ca tot ce stiau despre evenimente si Branham se prabuseste fiind dovedite ca false, minciuni, exagerari grosolane de vindecari, minuni si revelatii din Cuvant.

Si-au dat seama ca Branham nu a fost acolo unde norul a fost dar cumva trebuie sa o scoata la mal.

Ginerele lui Branham, George Smith, pe care l-am intalnit la Cluj, a scos cea mai fantezista explicatie. El a spus ca singura explicatie este ca Branham a fost in nor dar in alta dimensiune, nu real.

Ce e ciudat ca din ce in ce mai multi pastori il cred, dupa ce ei au predicat peste 50 de ani ca Branham a fost real in nor nu in alta dimensiune.

Cea mai mare problema a celor ce urmeaza mesajul este ca INCEP SA NU MAI CREADA CE SPUNE BRANHAM DESPRE UN SUBIECT, CA SA IL APERE TOT PE EL.

Nu vi se pare ca acesti oameni sunt unii dintre cei mai jalnici cititori si incapabili sa gandeasca cu mintea lor si sa recunoasca eroarea?

Nu poti sa il aperi pe Branham, facandu-l mincinos si scotand afara PROPRIILE LUI CUVINTE DESPRE SUBIECTUL RESPECTIV. 

Am gasit recent intr-o valiza revista Rebeckai Branham in care spune si ea clar ca Branham nu a fost acolo in 28 febr. 1963.

Problema voastra fratilor este foarte mare. Stiti de ce? 

PENTRU CA BRANHAM A SPUS CA A FOST UNDE VOI SPUNETI ACUM CA NU A FOST, DUPA CE 50 DE ANI ATI SPUS CA A FOST, PENTRU CA BRANHAM A SPUS CA A FOST. 

Incep sa cred ca eu "cred" mai mult in ce a spus Branham decat voi credeti. Eu stau cu ce a zis el mai mult decat voi toti, chiar daca nu sunt de acord cu ce spune. 

Voi nu sunteti loiali lui in acest contex, pentru ca ar trebui sa acceptati adevarul ca el a mintit. Observati in ce haos sunteti?

Vreau sa va intreb ceva dragi frati? 

Ce e atata de rau sa crezi Biblia, in Domnul Isus, sa cauti sa faci voia Lui, sa crezi in Evanghelie, in Jertfa de la Calvar, in scrierile apostolilor? Ce e gresit cu Cuvantul original a lui Dumnezeu, Biblia? 

De unde dispretul vostru atat de mare fata de cei care nu cred mesajul ci cred asa cum e scris si sunt mantuiti prin credinta in Fiul lui Dumnezeu?

De ce sufletul vostru cauta mereu inchipuiri nebune si fanteziile cuiva despre Apocalipsa si multe alte lucruri dovedite false?

Sunteti in mare bucluc. Sunteti pe o cale care nu duce nicaieri. Drumul vostru este pavat cu minciuna si inchipuiri nebune. 

Domnul sa va ajute dragi frati sa va puneti sufletul pe tava Domnului Isus si a Cuvantului Sau. Sangele Lui este singura voastra salvare. Cu ce va ajuta niste idei a lui Branham, care nu pot fi dovedite, pentru viata voastra spirituala? Cu absolut nimic deoarece nu Branham si ideile lui au fost date pentru mantuire ci Evanghelia doar.

Nici Branham, nici Frank nu a murit pentru voi. Ce e cu atata slugareala ieftina la voi fata de acesti oameni.

Si daca cineva ar fi 100% corect, nici asa nu ar trebui sa dovediti atata lipsa de caracter si personalitate din partea voastra in relatie cu ei.

Branham v-a amenintat sa il urmati ca el e profetul-dumnezeu-Ilie, dar Isus v-a acceptata asa cum suntti, v-a iubit si a murit pentru voi ca sa fiti salvati.

Adevărul gol goluţ

Acum câteva zile am vizionat o emisiune TV cu un invitat deosebit, Vasile Păun Anghel, un român care se defineşte pe sine ca un „Antrenor de Bună-Stare”. Aici se află la a doua sa apariţie la emisiunea „Viaţa în Armonie”, în care explică într-un mod foarte practic şi uşor accesibil, felul în care noi oamenii alegem să ne creăm viitorul.

Cea mai mare parte a emisiunii este dedicată obţinerii vindecării (sau menţinerea sănătăţii), şi urmărind acest fir, am selectat punctele principale pe care le-am considerat relevante pentru noi, cei ce am avut sau avem tangenţă cu William Branham şi în general, cu mişcarea carismatico-penticostală de vindecare a ultimelor decenii. Apoi (dacă mai e cazul) voi face câteva comentarii, după care voi prezenta şi un caz concret, contemporan, de vindecare al unui pastor din „Mesajul Orei” ce îmi este cunoscut.

Vă recomand însă, ca după citirea acestui articol (sau chiar înainte) să ascultaţi întreaga emisiune compusă din două părţi, care în total durează aproximativ 46 minute, şi pe care, în mod evident, nu am putut-o transcrie integral aici. Vă asigur totuşi că se merită, nu doar să citiţi, ci să şi vedeţi şi să auziţi voi înşivă!

Partea 1:

 Aleg constient viitorul(1) - VASILE PAUN ANGHEL

În momentul în care avem înţelegerea că puterea de a ne alege realitatea pe care dorim să o experimentăm este la noi, atunci aceasta ne dă o mare încredere în noi şi ne oferă accesul – şi asta-i şi intenţia mea, să discutăm despre o cunoaştere, care de fapt nu este ceva extraordinar, este un adevăr simplu, profund despre natura noastră, nu este ceva paranormal. Opinia mea despre paranormal: Este un normal care încă nu a fost atins, stabilizat de din ce în ce mai mulţi oameni.

„La început a fost Cuvântul...” Omul care spune că are o afecţiune, el când vorbeşte despre ea, o întăreşte. El, când se plânge despre aceasta, îi dă putere. Dacă ne dorim să experimentăm altceva, primul lucru este să ne imaginăm ce dorim.

Dacă ai o durere, primul pas este să accepţi durerea. Noi de obicei opunem rezistenţă durerii. A accepta durerea înseamnă a realiza că eu am creat-o printr-un anumit mod de a gândi.

Noi avem trei mari puteri:

1) Eu aleg. Pot să aleg starea mea, fie să sufăr sau să reprim durerea, fie să aleg să trăiesc într-o stare în care sunt pe deplin echilibrat.

2) Eu scot din mine această stare. [O creez.] În acest moment îmi imaginez că sunt pe deplin regenerat. Dintr-o mulţime de posibilităţi de mâine, eu aleg pe cea pe care o doresc. Eu doresc să fiu sănătate vibrantă. Simte starea de sănătate vibrantă! Exprimă recunoştinţă când ceri ceva şi consideră că este deja obţinut! Comportă-te, trăieşte ca şi când deja îl ai!

3) Menţine suficient de mult această stare în ciuda informaţiilor senzoriale legate de ce vezi concret. Gândul s-a transformat prin cuvânt, acţiune, în materie.

Întrebare: „Eu am piciorul rupt, în ghips, pe scripete... Cum credeţi dvs. că aş putea spune: „Aleg să fiu sănătos perfect” şi în secunda doi să mă dau jos din pat, să mă aşez cu piciorul pe pământ şi să spun că merg... şi să merg?

Răspuns: Eu nu am spus că în secunda doi ne dăm jos din pat. Am spus că visul, adică starea de a alege ceva, plus un timp suficient în care menţin vibraţia acelei stări pe care o doresc, stabilizez această vibraţie şi devin o antenă care atrage această nouă realitate.

Vis + Timp = Realitate.

Sigur, atunci când ai o credinţă fermă şi spui cum au spus alţii „Să fie lumină, ridică-te, umblă!”, dar o spui aliniat, o spui cu stare interioară că ştii că deja s-a întâmplat lucrul, atunci, probabil... de fapt am credinţa că lucrul acela se va întâmpla.

Intervenţia râzândă a moderatoarei: Oricum între timp piciorul se vindecă.

Am să dau un exemplu: Dr Joe Dispenza, cunoscut din diverse filme gen „Secretul”, a avut la douăzeci şi ceva de ani un accident în care i s-a spus de către doctori că nu va mai putea umbla toată viaţa – complet nerecuperabil. El a făcut mai întâi o alegere, a zis: „Eu umblu”. A scos din el starea că deja umblă şi trei luni de zile s-a uitat la coloana lui unde avea acele disfuncţii şi a văzut fiecare vertebră şi toată structura pusă înapoi în loc. Şi, atenţie, aici este cheia, nu a permis nici unui gând de îndoială, nici unui cuvânt neadecvat să interfereze cu această credinţă că el este restabilit complet.

Partea a doua:

Aleg constient viitorul (2) - VASILE PAUN ANGHEL

Trebuie să avem grijă ce vorbim. Oamenii care se plâng mereu că le merge rău, că nu le este bine, că ce or să facă mâine... de asta au parte şi în continuare.

Despre puterea cuvântului... Putem ieşi dintr-o stare de neîncredere, de depresie, prin cuvânt: „Eu sunt bucurie!” Când rostesc asta, prin cuvânt, haosul se opreşte şi începe să se mişte într-altă direcţie. Nu e vorba că instant celulele mele devin bucurie, însă ies dintr-o stare, îmi dau puterea interioară să fac un salt şi folosesc puterea cuvântului. După cum am spus mai devreme „La început a fost Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu.” Păi dacă cuvântul este Dumnezeu, înseamnă că am puterea şi proprietatea cuvântului să creez: „Să fie Lumină. Eu sunt Bucurie, Eu sunt Sănătate Vibrantă, Eu sunt Pace.” Şi îmi spun asta. În toate şcolile spirituale se spune că dacă foloseşti un cuvânt de multe ori, el devine obiect.

Apoi trebuie să avem un sentiment de recunoştinţă: „Mulţumesc pentru căsuţa în care deja sunt, mulţumesc pentru sănătatea vibrantă pe care o manifest, mulţumesc pentru relaţia împlinitoare în care mă aflu.” Prima data spui ce vrei, simţi starea că deja ai obţinut acel lucru şi trăieşti constant o perioadă.

1. Nu vorbesc decât despre ce vreau să obţin, nu despre ce văd.

2. Folosesc cuvântul ca să binecuvântez.

3. Folosesc cuvântul cu rol de regenerare.

În lumea medicinii alternative au dispărut complet şi rapid, în câteva minute, tumori, prin acest cuvânt rostit de genul „deja regenerat”, „deja vindecat”. Când rostesc cuvântul nu zic „Eu te vindec pe tine” ci eu trăiesc în interior starea de deja regenerat.

Fac o paranteză, este recomandabil să vedeţi „în direct” la ce se referă Păun, cum dispare o tumoare în mai puţin de 3 minute, prin puterea minţii şi la rostirea cuvântului „deja vindecat”, lucru filmat de medici pe un ecograf. Interesant este, că mărturia nu vine din tabăra lui Branham, ci tocmai din China, o ţară în care medicina are o tradiţie de multe mii de ani:

În stânga o tumoare iniţială; 

în dreapta dispare după nici 3 minute

                                                                                                 

Cuvântul îl rostesc din inimă. Cuvântul care vine din cap este un cuvânt al Egoului şi eu îi spun Egoului: „Stai în linişte şi cunoaşte că eu sunt spirit.” [vezi Psalmul 46:10!] Şi învăţ să rostesc cuvintele din ce în ce mai rar, conştient. Înainte să apară cuvântul în eter, eu îl ştiu, îl simt, cu toată fiinţa mea îl rostesc.

Când mă doare ceva îmi spun: „Sunt recunoscător pentru sănătatea pe care o am” şi o trăiesc. Eu dacă spun că sunt sănătate, este o alegere. A cui? A cine sunt eu. Şi cine sunt eu? Sunt fiu de Dumnezeu. Şi dacă am această putere şi zic „eu sunt sănătate”, pot eu să mă îndoiesc de propria mea putere, care sunt după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu? Sigur că am nevoie de un timp în materie ca acel lucru să se întâmple.

Recunoştinţa este esenţială. Nu spun: „Vreau să fiu sănătate” pentru că în momentul acesta recunosc că nu sunt sănătos şi aştept sănătatea.

Pentru a afla cine este Vasile Păun Anghel, puteţi urmări prima emisiune la acel post TV:

https://www.youtube.com/watch?v=ITkuHjMIwjA

Acum, să trecem la un caz concret, al pastorului Gary Walker din Australia, care a suferit un accident de maşină extrem de grav acum câţiva ani, în 5 noiembrie 2007. Poate că unii dintre noi l-au şi văzut şi auzit la una din adunările din România unde a fost invitat în 2011, dacă nu mă înşel. Mărturia lui (în limba engleză) se găseşte pe Internet, nu ştiu dacă există şi o traducere în română. O căutare pe Google a găsit cel puţin un link pe Tabernacolul Arad, dar acolo trebuie să ai o parolă pentru a putea asculta sau vedea predicile lor.

În cele ce urmează, voi selecta câteva din cele spuse de el în mărturia lungă de aproape două ore. El prezintă şi câteva poze făcute din ziua accidentului şi pe parcursul următoarelor luni  petrecute prin spitale, la recuperare. Mărturia lui Gary Walker este într-adevăr motivaţională şi o adevărată binecuvântare datorită încurajărilor pe care le aduce. Merită văzută!

https://www.youtube.com/watch?v=vXDvXrYt320

„Epava” fratelui Walker

Din acest morman de fiare a fost scos corpul (mai degrabă neînsufleţit) al pastorului Gary Walker, după ce s-a izbit de un tir care transporta lemne... Din ce am înţeles, aşa arăta maşina lui după accident, ea nefiind „prelucrată” mai rău de câtre echipele de salvare.

Despre starea şoferului, ce să vă mai spun? De trei ori a decedat şi tot de atâtea ori a fost resuscitat... Lista rănilor suferite care i-a fost întocmită la spital încape pe mai multe pagini. Toate oasele aproape i-au fost rupte sau contorsionate, hemoragii, craniul spart, faţa desfigurată, traume neurologice... După ce a scăpat totuşi cu viaţă după primele zile critice, doctorii nu îi dădeau vreo şansă de a mai putea vorbi sau umbla normal vreodată. Şi totuşi, după multe luni de luptă, a câştigat în final bătălia şi a devenit perfect sănătos.

Gary Walker pune mare accent pe biruinţă, pe „înfrângerea Satanei”, dar cel mai mult, pe o atitudine adecvată de credinţă. Iată câteva din cuvintele sale spicuite de ici-colo. Ele nu au continuitate, pentru că îmi era imposibil să traduc toată mărturia. Am ales ce este mai frumos, mai încurajator şi ce se potriveşte perfect cu cele spuse mai sus de Vasile Păun Anghel.

Când Dumnezeu mi-a dat Duhul Sfânt, mi-a dat puterea de a fi biruitor.

(Vasile Păun: Dacă cuvântul este Dumnezeu, înseamnă că am puterea şi proprietatea cuvântului să creez.)

Noi putem face orice lucru în Isus Cristos care ne întăreşte.

Nu s-ar fi întâmplat dacă Dumnezeu nu ar fi permis.

Dacă Dumnezeu este cu noi, cine poate fi împotriva noastră?

Dacă doctorul îţi spune că ai cancer şi tu spui: „Eu nu am cancer”, atunci tu nu ai cancer (citat din Branham). Este simplu. Isus este Marele Preot al mărturisirii noastre.

(Joe Dispenza: nu a permis nici unui gând de îndoială, nici unui cuvânt neadecvat să interfereze cu această credinţă că el este restabilit complet.)

(Păun: ies dintr-o stare, îmi dau puterea interioară să fac un salt şi folosesc puterea cuvântului.)

(Păun: Omul care spune că are o afecţiune, el când vorbeşte despre ea, o întăreşte. El, când se plânge despre aceasta, îi dă putere.)

După ce m-am trezit, nu mai îmi aminteam familia, dar ştiam că Dumnezeu a trimis un profet, că am Duhul Sfânt, ştiam lucruri veşnice.

Este ceva în voi care are aşa o putere de biruinţă, ceva etern, ceva ce te ţine şi când mergi dincolo de puterile omeneşti.

(Păun: ies dintr-o stare, îmi dau puterea interioară.)

Eu sunt pe deplin echipat şi pot sta înaintea diavolului şi să îi spun: „Vino încoace, tu nu ai nimic, Golgota te-a despuiat de toate. Eu am „Aşa vorbeşte Domnul”, eu am „Toate lucrurile sunt cu putinţă, în rănile Lui sunt deja vindecat, tu nu ai nimic.”

În continuare redau mai concentrat, cu cuvintele mele povestea sa mai lungă:

Am avut o durere atât de intensă luni de zile, încât mă gândeam că Dumnezeu trebuie că mă urăşte cu o ură sfântă. Soţia îmi spunea că nu e adevărat, că Isus mă iubeşte, dar eu nu credeam. Probabil acesta era motivul pentru care durerea mea a durat luni de zile. Credeam că voi muri şi că voi merge în iad. Am avut fraţi şi surori care s-au rugat pentru mine. Bătălia mea cu Dumnezeu era că mă credeam un om bun, care toată viaţa l-am slujit pe Dumnezeu. Mă vedeam implicat în atâtea lucruri şi uitându-mă la starea mea, am ajuns să mă cert cu Dumnezeu. Acesta mi-a răspuns într-o zi: „Cu cine crezi că vorbeşti?” Eu i-am răspuns că El nu îmi datorează o explicaţie, dar l-am întrebat pentru că voiam să ştiu de ce sunt în starea aceasta atât de mult timp. Domnul mi-a spus că dacă aş cunoaşte întreg tabloul, eu nu aş vărsa o lacrimă.(?) [aici nu sunt sigur dacă am înţeles bine, datorită puternicului accent australian.]

(Păun: Dacă ai o durere, primul pas este să accepţi durerea. Noi de obicei opunem rezistenţă durerii. A accepta durerea înseamnă a realiza că eu am creat-o printr-un anumit mod de a gândi. Durerea lui Gary Walker a persistat, precum cea a biblicului Iov, luni de zile, deoarece el se opunea acesteia, în loc să o accepte. El a ajuns cu totul învăluit de gândurile false Ego-ului său.)

Medicii au spus că nu voi mai putea vorbi, umbla, sta în picioare. Soţia mea a râs şi a spus: „De ce ar ţine Dumnezeu în viaţă un predicator care nu poate vorbi?”

(Păun: 1. Eu aleg. Pot să aleg starea mea, fie să sufăr sau să reprim durerea, fie să aleg să trăiesc într-o stare în care sunt pe deplin echilibrat. Aici a intervenit alegerea care a creat deblocarea din cercul vicios al gândurilor egotice şi care a făcut posibilă restabilirea sănătăţii.)

Când mi-au pus capul la loc, un ochi era mai sus şi unul mai jos. Doctorii au spus că în cazuri din acestea ei pun lucrurile într-o cutie şi apoi în mormânt. În cazul meu, voi avea vederea afectată de imagini duble, dar acum vederea mea este perfect normală. Eu m-am încrezut în „Doctorul Isus” şi reţeta Lui era „Eu sunt Domnul care te vindecă” – fie că e în trup, în duh sau în suflet.

(Păun: 2. Eu scot din mine această stare. [O creez.] În acest moment îmi imaginez că sunt pe deplin regenerat. Mai târziu, medicii au fost uimiţi de atitudinea lui pozitivă şi că nu mai era supărat de situaţia lui, deşi ar fi avut dreptul acesta. El le-a zis medicilor că e un creştin şi că nu are acest drept. Practic, a ales conştient să se simtă bine (cel puţin în minte) acceptându-şi situaţia.)

Nu te văita, nu te plânge. Vorbeşte, şi mergi mai departe! (Branham)

În februarie următor mi-am propus să merg să predic la tabăra de tineret. Să nu ai atitudinea că dacă va trebui să fie, va fi. Este atitudinea greşită. Dacă ştii că este voia lui Dumnezeu şi uşile sunt închise, sparge uşile şi mergi înainte. Am avut două opţiuni. Să mă plâng sau să spun: „OK Doamne, ce vrei ca să fac?” Un frate a pus o curea în jurul meu şi a vrut să mă scoată din maşină şi să mă tragă în biserică. Dar eu voi merge, eu nu voi lăsa ca diavolul să primească vreo slavă. Puteţi să vă uitaţi la mine şi să spuneţi: „Ce ipocrit, spune un lucru şi noi vedem altceva.” Aceasta nu schimbă cuvântul. Diavolul vă poate şopti la ureche că nu puteţi fi creştini buni. Golgota ne-a făcut fii ai lui Dumnezeu omnipotenţi.

(Păun: 3. Menţine suficient de mult această stare în ciuda informaţiilor senzoriale legate de ce vezi concret. Gândul s-a transformat prin cuvânt, acţiune, în materie.

Mărturia acestui slujitor al lui Dumnezeu este cu adevărat impresionantă şi încurajatoare. Desigur, fiind un pastor al mişcării Branhamiste, el face şi unele afirmaţii cu care nu pot fi de acord, atunci când sugerează că astfel de manifestări nu ar putea fi cu putinţă şi în „epcocile” anterioare profetului, invocând drept argument „lipsa de descoperire”:

În timpul celor 7 epoci ei nu au realizat ce aveau. Branham spune că nimic nu s-a schimbat până ce viaţa a venit. Mesajul nu adaugă nimic la cuvânt, el doar explică ce spune cuvântul. Din cauza lipsei de descoperire în cele 7 epoci ei nu au ştiut ce aveau.

Care este scopul acestui articol?

Am vrut să arăt că într-adevăr, este nevoie de o „descoperire” pentru a ajunge la „Bună-Stare” sau la vindecare, la armonie, atât în trup cât şi în suflet. Dar nicidecum de o „descoperire” a unui profet, înger sau altă entitate mistică, care se prezintă pe sine, revendică autoritate şi pretenţii exclusiviste.

Când îl ascultaţi pe Branham şi pe Vasile Păun, veţi găsi multe lucruri comune. De asemenea, le veţi găsi la toţi predicatorii şi „vindecătorii” penticostali şi carismatici. Aceste „descoperiri” nu au picat din cer acum o sută de ani, şi nu doar peste cei de la „Azusa Street” sau de la „Toronto Blessing”. Aceste lucruri erau cunoscute în toate timpurile, în orice mişcare spirituală sau religioasă, dar şi de oamenii simpli, de rând. Acum însă, tot mai mulţi cercetează la modul cel mai serios acest fenomen „paranormal”, care, cum spunea Păun, nu este deloc paranormal, ci perfect normal, dar nu este încă stabilizat în conştiinţa noastră.

Aşadar si în concluzie, Avak, Branham, Oral Roberts şi orice om poate avea rezultate în lucrările de vindecare. Acestea depind doar de noi, de alegerile pe care le facem, de gândurile pe care le întreţinem, de emoţiile şi stările de recunoştinţă pe care le menţinem. Vindecarea, sau mai mult decât atât, crearea realităţii noastre nu depinde de acceptarea unei anumite teologii, a unui crez, sau a unei persoane ca lider sau autoritate profetică.

Ceea ce a prezentat Vasile Păun este „Adevărul gol goluţ”, pur şi neamestecat. Sunt principii simple, fundamentale, naturale, care necesită o oarecare perseverenţă şi disciplină mentală şi emoţională, dar aduc rezultate de mare eficienţă.

Vedem acest lucru adeverit chiar de către Isus, în Evanghelii. El a „aprobat” atitudinea fermă, consacrată şi pozitivă a celor cu „credinţă dreaptă”, precum sutaşul roman care declarase: „Nu este nevoie să vii până la mine acasă, spune doar un cuvânt, şi robul meu se va vindeca.” Pe de altă parte, acelaşi Isus este „neputincios” în faţa necredinţei celor din patria Sa...

Ceea ce ne prezintă Branham şi „vindecătorii religioşi” sunt pe de-o parte aceleaşi ingrediente originale, dar amestecate din plin cu tot felul de aditivi artificiali, care, din păcate, nu sunt întotdeauna cei mai sănătoşi pentru sufletul omului.

Da, într-o oarecare măsură, cu o atitudine corectă în gânduri şi cuvinte, cu fermitate şi echilibru mintal, psihic şi emoţional, putem deveni „fii ai lui Dumnezeu omnipotenţi” aşa cum spunea Gary Walker. Dar în nici un caz nu voi obţine aceasta cu fantezii de „Super-Rasă” şi „Mireasă-Cuvânt-Vorbit”, crezând într-un lider absolut, nevrotic şi egocentric, dar care aduce „ultimul mesaj al lui Dumnezeu” omenirii, care a creat veveriţe, care a auzit un glas la Râul Ohio (dar fără martori), care are o poză cu o lumină a unor reflectoare deasupra capului, care spunea că a fost sub un nor supranatural, dar care exclude din graţia divină, şi chiar neagă dreptul la existenţă a majorităţii omenirii („sămânţa şarpelui”) deoarece aceasta nu îi acceptă pretenţiile nefondate.

Nu mă identific cu Martin Luther, decât că la fel cum acesta a protestat împotriva sistemului catolic, care pe vremea aceea vindea mântuirea pe bani grei, la fel şi eu protestez împotriva sistemului religios al acestei epoci (şi al mesagerilor acesteia), care vând doar nişte speranţe în „vindecări divine” şi alea la un preţ destul de scump, dacă te gândeşti că trebuie să te „predai” complet unor oameni, ideologii, reguli, crezuri, în fond, unor fantezii inepte ale unor lideri psihotici, care în mod conştient (Avak, Jim Jones, Benny Hinn) sau inconştient (Branham, etc.) duc lumea nu spre dezvoltare, ci spre robie spirituală.

ABEL ben ADAM